Lewis & Short

2. Cătŭlus, i, m., a cognomen in the gens Lutatia; v. Lutatius.

• ...
• Cătŭlārĭa Porta
• cătŭlaster
• cătŭlīnus
• cătŭlīna
• Cătŭlīnus
• cătŭlĭo
• cătŭlītĭo
• catlītĭo
• Cătullus
• Cătullĭānus
• cătūlōtĭcus
• cătŭlus
• Cătŭlus
• Cătŭrĭges
• cătus
• cătē
• cătus
• caucălis
• Caucăsĭgĕna
• Caucăsus
• Caucăsĭus
• Cauci
• caucŭla
• caucŭlātor
• ...