Springa, v.:

  1. 1. = löpa (om lefvande subjekt): currere; s. efter ngn sectari alqm; s. emot ngn occurrere alicui; s. fatt ngn assequi alqm (currendo); s. fram procurrere; s. förbi praetercurrere; s. hit och dit discurrere; s. i kapp cursu certare; s. i förväg praecurrere; s. ned decurrere; s. ngn till hjelp succurrere alicui; s. ut excurrere.
  2. 2. = hoppa (fara, skutta): salire; ruere; (volare); s. i höjden subsilire, subsultare; emicare; s. (ned) af hästen desilire ex equo; s. öfver bord in mare desilire, se praecipitare; excuti volvique in mare; s. på ngn insilire, irruere in alqm; s. öfver ngt transsilire alqd; s. öfver klingan securi feriri l. percuti; s. upp = öppna sig recludi, aperiri.
  3. 3. springa, s. i tu = brista, sprängas: rumpi, dissilire.
  4. 4. = skingras, gå åt: dissipari, perire.
  1. (Kommentera) Kommentera
Ordboken drivs helt ideellt. Donera valfri summa med Payson!