Lewis & Short

in-dĕcŏro, āre, v. a., to disgrace, disfigure (rare): me sermone indecorans, Att. ap. Non. 125, 1 (Fragm. Trag. v. 459 Rib.): indecorant bene nata culpae, Hor. C. 4, 4, 36 (al. dedecorant).