Lewis & Short

ex-ăcerbo, āvi, ātum, 1, v. a. (not anteAug.).

  1. I. To exasperate, irritate, provoke, make angry; to grieve, afflict: ut recenti aliqua ira exacerbarentur animi, Liv. 2, 35 fin.; 46; 6, 18; 8, 33; Suet. Tib. 62; 75; Plin. Ep. 8, 5, 2; Vulg. Psa. 9, 24 al.
  2. II. In jurid. Lat., to aggravate, increase a punishment: supplicia, Dig. 48, 19, 16 fin.; cf.: crimen verbis impiis, Paul. Sent. 5, 29, 1; pass. impers.: crimine majestatis facto maxime exacerbatur in milites, ib. 48, 4, 7, § 4.