Lewis & Short

per-quīro, sīvi, sītum, 3, v. a. [quaero].

  1. I. To ask or inquire after diligently, to make diligent search for any thing: perquirunt, quid causae siet, Plaut. Stich. 1, 3, 49: vasa, Cic. Verr. 2, 4, 18, § 39; cf. id. ib. 2, 3, 58, § 134; id. Cael. 22, 53: a contemplandis rebus perquirendisque deterreri, id. Fin. 5, 18, 48: aditus viasque in Suevos perquirit, Caes. B. G. 6, 9 fin.; Plin. 6, 8, 8, § 23.
    Absol.: perquirite et videte si, etc., make inquiry, Vulg. 4 Reg. 10, 23.
    Impers. pass.: perquiritur a coactoribus, Cic. Clu. 64, 180.
  2. II. To examine: cognitionem rei, Cic. de Or. 3, 29, 112.
    Hence, perquīsītē, adv., exactly, accurately; in comp.: perquisitius conscribere, Cic. Inv. 1, 41, 77.